Lupta unei reprezentante a minorității bureate din Rusia cu rasismul rus și cu cel occidental
Mariya Vyushkova: „Nu știu de unde vine narativul acesta al soldatului sângeros bureat”
Notă: Acesta este primul articol dintr-o serie de trei interviuri pe care le-am făcut de curând cu activiști ruși anti-război. Nu au aceste materiale prea mare legătură cu America sau România, dar le-am făcut anyway și n-am decât un cont de Substack, așa că aici le bag :).
Dacă știi pe cineva pe care l-ar interesa acest newsletter, încurajează-l să se aboneze (gratuit).
În luna noiembrie a anului trecut, Papa Francisc a spus într-un interviu cu o publicație americană că cei mai cruzi soldați pe care i-a trimis Rusia în Ucraina nu sunt etnicii ruși, ci cecenii și bureații, ultimii fiind o minoritate predominant budistă din sud-estul Federației Ruse înrudită cu mongolii. Activiștii anti-război ceceni și bureați au văzut în afirmațiile papei un melanj nociv de propagandă rusească și rasism occidental.
Am vorbit cu un astfel de activist despre miturile cu care se confruntă popoarele din centrul Asiei, despre folosirea bureaților drept carne de tun de către Putin și despre eforturile diasporei bureate de a combate laolaltă și dezinformarea Rusiei și ignoranța Vestului.
Aruncați pe front
Mariya Vyushkova este cercetătoare în quantum computing în America la Universitatea Notre Dame. Este și co-fondatoare a Fundației Bureația Liberă, o organizație creată de către membri ai diasporei bureate în martie 2022, la doar câteva zile de la invazia rusescă în Ucraina. Fundația lucrează pe trei paliere: număratul și identificatul soldaților bureați din armata rusă care au fost uciși sau capturați în Ucraina, ajutarea bureaților mobilizați să evite trimiterea pe front și combaterea discriminării etnicilor bureați.
Membrii Fundației vorbesc pe unde pot despre faptul că bureații sunt suprareprezentați în armata rusă din cauza sărăciei regiunii din care provin. Ei mai spun și că rezerviștii bureați sunt mai des mobilizați decât etnicii ruși din partea vestică a Federației pentru că puterii de la Moscova îi pasă de viețile minoritarilor chiar mai puțin decât de cele ale etnicilor ruși.
Dialogul cu Vyushkova a fost realizat în limba engleză și e prezentat aici într-o variantă comprimată.
Listele cu morți secretizate
— Răzvan Sibii: De ce numărați morții din rândurile armatei rusești?
— Mariya Vyushkova: E foarte important ca cineva să-i numere, pentru că cei care conduc Rusia consideră acest tip de informație ca fiind periculos pentru ei pentru că influențează opinia publică. În luna iunie, un tribunal din Kalinigrad a hotărât că e ilegal să publici listele morților și răniților. E voie să publici necrologuri, dar nu listele cu morți. Nu ai voie să afli câți sunt.
În Bureația, există câteva publicații care se ocupă cu numărarea morților, dar în alte locuri din Transbaikalia [regiunea istorică din care face parte Bureația - n.red.] nimeni nu făcea acest lucru și nimeni nu analiza datele din punct de vedere demografic. De accea ne-am hotărât s-o facem noi.
— Cum aflați câți soldați au murit în Ucraina?
— Punem cap la cap informații publicate în mass media locale sau postate pe rețelele sociale de către familiile soldaților morți. Câteodată tot ce trebuie să faci e să fii atent la informațiile pe care ți le oferă indirect instituțiile media ale statului. De exemplu, în decembrie, televiziunea locală de stat din Bureația a spus că însărcinatul cu drepturile omului (din cadrul guvernului regiunii) primisese 656 de petiții din partea rudelor unor soldați, majoritatea dispăruți în luptă sau capturați de către ucrainieni. Până la acea dată, singura estimare a morților și dispăruților pe care o aveam era de 350 persoane. Acum aflam că sunt cel puțin de două ori mai mulți.
Ne uităm apoi la rapoarte financiare. De exemplu s-a raportat că de Anul Nou au fost cumpărate 13.000 de cadouri pentru soldații care luptă în Ucraina. Așa am aflat câte persoane din Bureația au fost trimise acolo. În baza a astfel de informații reușim cât de cât să aflăm ce se întîmplă. Toată lumea știe că e război, toată lumea știe că e mobilizare, dar nimeni nu cunoaște dimensiunile problemei, mai ales pentru Bureația. Asta încercăm noi să aflăm și să le comunicăm oamenilor.
„Operațiune specială” și la televizor
— Se confruntă Fundația dvs. cu presiuni din partea autorităților ruse?
— Da, sigur. Știu de noi. Președinta organizației noastre, Aleksandra Garmazhapova [jurnalistă aflată acum în exil în Praga - n.red.], a fost recent etichetată oficial ca „agent străin”. Și nu numai asta, dar au și spus că e finanțată de către Ucraina. E complet fals, însă zic așa ca să-i facă probleme și ei și rudelor ei care trăiesc în Rusia. Încearcă să-i distrugă credibilitatea.
Faimosul propagandist Dmitri Kiseliov a afirmat în emisiunea sa TV că fundația noastră i-ar fi provocat cumva pe ucrainieni să omoare niște prizonieri bureați ale căror nume nu le-a menționat. Cică le-am fi dat ucrainienilor informații care i-ar fi determinat să-i ucidă pe prizonieri. Doi prizonieri au murit într-adevăr după ce au fost capturați, dar nu știm în ce condiții. Noi oricum n-avem nimic de-a face cu asta. Dar acest incident este cunoscut și acuzația a avut, din păcate, un efect pentru că am primit o grămadă de comentarii și întrebări pe tema asta de la publicul nostru.
Dezinformarea vine de la vârf. Chiar și Vladimir Soloviov [propagandistul TV preferat al lui Putin - n.red.] a spus minciuni despre organizația noastră la el în emisiune și pe canalul său de Telegram. Măcar așa știm că facem ceva bine, că se simt amenințați de noi.
— Cât de puternică este propaganda pro-război în Bureația la ora actuală?
— Foarte puternică. Liderul Bureației, Aleksey Tsidenov, încearcă să se facă cunoscut drept cel mai mare susținător al războiului din Siberia. A făcut un efort imens pentru a termina mobilizarea cât mai repede ca să poată fi primul care a recrutat numărul cerut de soldați. Iar asta a rezultat în situații în care, de exemplu, un tată cu trei copii a fost mobilizat cu o zi înainte ca Ministerul Apărării să anunțe că cei care au trei copii sunt scutiți de mobilizare. Dar prevederea nu funcționează și retroactiv iar acel tată dus a fost.
Dacă e rău, e „asiatic”
— Însă problemele bureaților nu par a veni doar de la autoritățile ruse. În Ucraina, soldații bureați au fost acuzați (pe nedrept) că au fost autorii masacrului de la Bucha, iar unii ziariști ucrainieni i-au etichetat pe bureați drept „soldații lui Putin”. Papa Francisc a spus că soldații bureați sunt mai cruzi decât cei de etnie rusă. Oamenii lui Navalny au vorbit și ei de bureați la modul derogativ. Chiar și „the good guys” par a avea dificultăți în a-i vedea pe bureați ca oameni normali și nu ca luptători sângeroși.
— Da. Și nu știu de unde vine narativul acesta al soldatului sângeros, pentru că bureații n-au avut niciodată o astfel de reputație. De-a lungul secolelor în care au interacționat cu rușii, bureații au fost întodeauna victime. Iar strategia lor a fost întotdeauna să fie inofensivi — apărarea celui slab. Bureații sunt minoritatea-model care încearcă întotdeauna nu numai să nu-i supere pe ruși dar chiar să dea dovadă de supunere și loialitate. La ucrainieni înțeleg de unde vine: bureații sunt parte a armatei ruse care îi atacă. Bun, înțeleg. Dar pe ruși nu-i înțeleg. Probabil sunt ignoranți pur și simplu.
— E vorba de rasism îndreptat împotriva popoarelor asiatice?
— Da, clar. Faimoasa literatură rusă e plină de așa ceva. Când vor să spună că ceva e rău în Rusia, scriitorii și filozofii ruși spun că acel lucru e „asiatic”. Chiar și prietenilor mei ruși care sunt refugiați politici aici în SUA le e greu să înțeleagă de ce mă deranjează acest fenomen. Îi întreb: „Nu credeți că e vorba de rasism aici?” Și ei zic: „Nu, de ce? Nu sunt țările europene mai dezvoltate decât cele asiatice?” Asta e justificarea lor. Din păcate chiar și așa-zișii progresiști ruși dau dovadă de rasism.
— Iar în cazul Papei?
— Am fost foarte dezamăgită pentru că nu mă așteptam să aud așa ceva de la o personalitate religioasă de talia lui. Dar știu că Papa are o istorie complicată cu popoarele indigene din Canada, de exemplu. Deci probabil că atitudinea sa nu e chiar așa de surprinzătoare. Știu că publicația căreia i-a dat acel interviu a spus a doua zi că Papa nu vrea să antagonizeze Biserica Ortodoxă Rusă. De aceea mută vina de la rușii ortodocși la ne-ortodocși și ne-creștini. Dar eu consider că acest lucru e imoral, indiferent de considerentele politice.
Imperialismul rus își vede de treabă
— Invazia Ucrainei și discriminarea bureaților fac parte din același proiect neocolonial al „Lumii Ruse” pe care îl promovează Putin?
— Nici măcar nu e vorba de neocolonialism aici, ci de același colonialism imperialist din secolul al XIX-lea. Nu s-a schimbat nimic. Cultura tradițională bureată e acum mai mult pentru consum turistic — haine tradiționale pe care le scoatem din dulap odată pe an la ceva sărbătoare, magneți, vederi, de-astea. Tinerii bureați nici măcar nu mai vorbesc limba bureată. Nu se citește în bureată și nu se vorbește la televizor în bureată. Când eu eram copil, predarea limbii bureate era obligatorie în școala generală. Acum nu mai e, iar Facultatea de Limbă Bureată din cadrul Universității din Ulan-Ude [capitala Bureației - n. red.] a fost închisă.
Aceasta este tragedia cea mai mare a poporului bureat. Cum ziceam, nu doar că au evitat întotdeauna să-i supere pe ruși, dar au și dat dovadă de loialitate. Și nu a funcționat. Tot nu sunt acceptați, tot sunt discriminați, tot sunt atacați de către rasiști. Iar aceste lucruri sunt din păcate considerate ca fiind normale în Rusia.
— Am citit nu demult un editorial în Moscow Times în care autorul prevedea scindarea Federației Ruse în urma acestui război. Care e părerea dvs. în această privință?
Noi nu suntem secesioniști. Bureații sunt în minoritate peste tot [inclusiv în Bureația - n. red.]. O scindare a Rusiei ar fi un dezastru pentru noi — un scenariu iugoslav. Independența economică și politică a republicilor nu este un proiect viabil. Înțeleg cât se poate de bine partea emoțională a proiectului secesionist, dezamăgirea profundă pe care o resimte lumea față de cei care nu apreciază și nu merită loialitatea bureaților. Dar nu cred că e realist să cerem independența Bureației. E imposibil. Rusia va pierde războiul din Ucraina, asta e evident, dar nu cred că asta va duce invariabil la scindarea țării. E posibil să se întâmple dacă Kremlinul nu e deloc rezonabil, dar ar fi un dezastru în opinia mea.
— Care e acum relația Bureației cu vecinii mongoli?
Guvernul sovietic încercase să suprime identitatea mongolă a bureaților. În anii '50 schimbaseră chiar numele republicii din Bureat-Mongolia în Bureația. Pe vremea sovieticilor, Bureația era mai prosperă decât Mongolia. Acum e invers, din păcate. Mongolia e o țară democratică.
Mulți dintre liberalii ruși, oameni care i se opun lui Putin, încă spun că autoritarianismul și corupția din Rusia se datorează influenței mongole. Dar în realitate Mongolia e o țară liberă și democratică care stă mult mai bine în indexul corupției decât Rusia. Potrivit Freedom House, Mongolia e chiar mai liberă decât America. [În clasamentul Freedom House din 2023, Mongolia are cu un punct mai mult decât SUA și România, care sunt la egalitate - n. red.]. E absurd să dai vina pe cuceritorii mongoli din secolul XIII pentru toate problemele actuale ale Rusiei.
Ce urmează
Mai am în pregătire două interviuri cu disidenți ruși: unul cu coordonatoarea unei publicații feministe distribuită în principal femeilor din orașele mici și satele rusești și unul cu niște foști studenți din Moscova care au fost arestați pentru că au publicat o revistă în care se critica războiul din Ucraina.
Mulțumesc pentru că citești „Statele Întortocheate ale Americii“! Cum spuneam mai sus, dacă știi pe cineva pe care l-ar interesa acest newsletter, încurajează-l să se aboneze.
Mulțumesc!
Răzvan
Massachusetts, S.U.A. (“Mă, tu știi cine-s io?”)