Muppeții încearcă să repare ce au stricat oamenii
Articol de opinie despre sistemul american de imigrație
Acesta este cel de-al patrulea articol despre sistemul american de imigrație pe care l-am tradus din limba engleză pentru PRESShub.ro. Materialul original a fost publicat în februarie 2021 în Daily Hampshire Gazette, un ziar din regiunea vestică a statului Massachusetts unde public articole lunare despre imigrație de cinci ani.
În primul articol am vorbit despre Convenția Privind Statutul Refugiaților și despre legea americană a azilului care obligă statul american să acorde migranților șansa de a cere azil chiar și atunci când au intrat în țară ilegal.
În al doilea articol am trasat rădăcinile „Marii Înlocuiri”, o teorie a conspirației care spune că progresiștii sataniști lucrează din greu să submineze suveranitatea națiunilor civilizate umplându-le cu refugiați ne-albi.
În al treilea articol am spus că e adevărat că dinspre Mexic înspre America se trafichează ilegal droguri și oameni, dar că e la fel de adevărat că în direcția opusă se trafichează arme și bani murdari care asigură supremația cartelurilor și bandelor sud-americane și caraibiene.
Muppeții și copii refugiați
Muppeții s-au hotărât să se uite la un film. Totul e gata pentru vizionare dar când Jad, un adorabil monstruleț galben, vrea să stingă lumina, prietena sa Basma, un monstruleț mov la fel de adorabil, îl roagă să nu o facă. Îi e frică de întuneric, dar nu vrea să afle și ceilalți copii, așa că inventează tot felul de motive pentru care n-ar trebui să se stingă lumina. Jad și Ma’zooza, o căpriță care o iubește pe Basma, încearcă să-și dea seama care e problema prietenei lor. Îl roagă pe Hadi să-i ajute. Hadi, un om care adoră să gătească și să cânte la chitară, îi învață cum s-o determine pe Basma să vorbească despre fricile sale și mai apoi să și le controleze.
Aceasta este o scenă din Ahlan Simsim, o versiune în limba arabă a Sesame Street, emisiunea Muppeților, care se adresează copiilor sirieni refugiați care trăiesc în condiții precare în Siria, Iordania, Irak și Liban. Programul este o colaborare între realizatorii Muppeților americani, o companie de producție iordaniană, păpușari de peste tot din lumea arabă și Comitetul Internațional de Salvare.
Poate că știați deja acest lucru, dar eu nu-l știam: Muppeții livrează de multă vreme conținut artistic pentru copiii din toată lumea care trăiesc sub amenințarea violenței și traumei (Palestina, Israel, Irlanda de Nord, Kosovo, Afganistan, etc.). La ora actuală, pe lângă Ahlan Simsim, organizația nonprofit care realizează Sesame Street mai lucrează la un show destinat copiilor Rohingya dintr-o tabără imensă de refugiați din Bangladesh. Showul va aduce doi muppeți noi — Noor și Aziz, ambii copii de 6 ani.
Pedagogie bine gândită
Tematica Muppeților și a fraților lor ne-americani vine la pachet cu tehnici pedagogice cu rădăcini adânci în științele sociale. De exemplu, când realizatorii lui Ahlan Simsim lucrau la scena cu Basma încercând să-și ascundă spaima de întuneric, au vrut să se asigure că tânărul public telespectator va învăța lecția corespunzătoare — nu să le fie frică de întuneric, ci să-și comunice și controleze fricile.
Când decid aceste chestiuni, producătorii se sfătuiesc cu cercetători științifici. Am intervievat recent pe unul dintre aceștia: Kim Foulds, vice-președintele pentru cercetare și evaluare al Sesame Workshop, compania-mamă a Muppeților. Foulds, care are un doctorat în educație de la UCLA, a ajutat mult la realizarea lui Ahlan Simsim, precum și a proiectului din Bangladesh. Am întrebat-o cum își aplică cunoștințele teoretice la un show menit să distreze copii a căror viață nu le dă prea multe ocazii să râdă.
Mi-a spus că fiecare proiect nou de genul lui Ahlan Simsim începe cu o activitate intensă de cercetare pe teren în țările în care se va difuza showul. Asta înseamnă lucratul cu învățători și profesori, oengiști, părinți și, bineînțeles, copii. Sunt testate o mulțime de narrative de-ale Muppeților, precum și felurite instrumente pedagogice, în colaborare cu toate aceste grupuri de oameni. Odată ce programul este implementat, impactul său este măsurat în același fel în care e măsurat impactul oricărei alte initiative educaționale. Și pentru că nu există foarte multă literatură științifică pe tema intervențiilor educaționale în contextele umanitare, rezultatele acestor analize sunt publicate pentru a putea fi aplicate și de către alții în contexte similare în alte colțuri ale lumii.
Tematica primului sezon al Ahlan Simsim s-a concentrat pe „identificatul și gestionatul emoțiilor“. Dar, spune Foulds, nu asta a fost intenția la început. „Vroiam să ne concentrăm doar pe gestionare — cum pot copiii să-și regleze emoțiile ,mari’. Echipa care se ocupa de considerentele pedagogice a discutat cu consilierii noștri de pe plan local iar acești au spus ,Stați un pic. Vă grăbiți prea tare. Acești copii n-au nici măcar vocabularul necesar pentru a numi emoțiile pe care le simt, darămite să le gestioneze!’ Ne-am dat seama că trebuie să facem un pas înapoi și să includem și vocabular emoțional și strategii de gestionare. Pentru dezvoltarea scriptului am ales două povești pentru copii foarte cunoscute, am făcut focus-grupuri cu copii, le-am citit poveștile, ne-am oprit din citit în momentele cheie când se desfășurau emoții ,mari’ și i-am pus pe copii să ne explice ce se întâmplă ca să vedem ce vocabular folosesc ei când vorbesc despre emoții de genul ,frustrare’, ,frică’, ,anxietate’, ,stres’, ,singurătate’. [Apoi] am folosit acel limbaj în script. Sezoanele sunt gândite în așa fel încât să se succeadă logic. Aptitudinile desprinse în sezonul 3 se bazează pe aptitudinile desprinse în sezoanele precedente și tot așa“ zice Foulds.
Doze mici de progresism
Pe parcursul procesului creativ și educațional, cei de la Sesame Workshops sunt foarte atenți la normele culturale locale. Vor accepta părinții din Orientul Mijlociu personaje care cântă în show? (Da.) Să-i îmbrăcăm pe dansatori în costume populare care provin din fiecare colț al regiunii? (Da.) Dar creatorii mai și riscă câteodată — cu multă grijă.
„Personajele Basma și Jad prezintă unele caracteristici care nu se conformează normelor tradiționale de gen, din punct de vedere al comportamentului și al limbajului. Reprezintă norme de gen mai progresiste când vine vorba de ce pot și ce nu pot face fetele, de exemplu. Dar avem grijă să nu mergem prea departe ca să nu ne îndepărtăm un segment mare al telespectatorilor“ explică Foulds.
Ahlan Simsim îi aduce în fața copiilor și pe americanii Elmo, Cookie Monster (redenumit Kaki) și Grover (redenumit Gargur). Personajele Jad, Basma, Ma’zooza, Noor sau Aziz nu vor face tranziția la versiunea americană a showului care a împlinit de curând 52 de ani. Deși lui Kermit și Miss Piggy în mod sigur nu le-ar strica o vizită de la colegii Muppeți din străinătate pe ai căror umeri pufoși se sprijină o sarcină educațională atât de grea!
Dă mai departe
Mulțumesc pentru că citești „Statele Întortocheate ale Americii“! Singura modalitate prin care pot ajunge cu acest newsletter la mai mulți oameni este word of mouth. Dacă te interesează ce citești aici, fă-mi, te rog, un pustiu de bine și pune un link pe Facebook, Twitter/X sau Instagram și îndeamnă-ți prietenii și urmăritorii să se aboneze (absolut gratuit) la acest Substack.
Mulțumesc!
Răzvan
Massachusetts, S.U.A. (“Mă, tu știi cine-s io?”)
Arhiva newsletterului
Interviuri cu disidenți tineri ruși „sexomarxiști“ (7 articole)
Editoriale americane despre imigrație (6 articole)
Dacă nu cu USR, atunci cu cine? Interviuri cu politicienii „alternativi“ ai României (5 articole)
Interviu cu româno-americanca Democrată care a câștigat în Texas
Mega-interviurile cu Mihail Neamțu, eternă speranță a MAGA de România (2 articole + o versiune scurtă)
“Debugetați poliția!” – strigătul de luptă al Black Lives Matter