Am promis să nu-i pedepsim pe cei care trec granița ilegal
Articol de opinie despre sistemul american de imigrație
În septembrie 2019, redactorul-șef al ziarului care acoperă zona în care locuiesc (vestul Massachusetts-ului) m-a invitat să scriu o rubrică lunară pe orice temă vreau eu. Am ales temele încarcerării și imigrației, pentru că sunt două subiecte în care m-am specializat de-a lungul anilor în cadrul cursurilor de jurnalism pe care le predau la University of Massachusetts Amherst. Articolele sunt de opinie, dar se bazează pe documentare jurnalistică — research și interviuri cu imigranți, activiști oenigiști, avocați și cercetători.
Patru ani și câteva zeci de articole mai târziu, am început să-mi traduc aceste articole în românește pentru PRESShub.ro. Aici pun primul articol, care a fost publicat inițial, în limba engleză, în octombrie 2022. Traducerea a fost realizată de către mine și a fost publicată pe PRESShub.ro cu permisiunea publicației americane și cu câteva modificări realizate din motive de context și claritate.
Ziarul în care îmi public și acum articolele lunare se numește Daily Hampshire Gazette și este cea de-a doua cea mai veche publicație americană care nu și-a întrerupt niciodată apariția, fiind fondată în anul 1786 de către un grup de businessmeni pentru a contracara propagandistic Răscoala lui Shay.
„Respectați legea!”
„Nu poți să ne ceri să credem că ești un om bun în căutarea unui refugiu când primul lucru pe care l-ai făcut în America e să încalci legile țării trecând granița ilegal!”
Acesta este argumentul pe care-l auzim des de la acei americani care se consideră a fi „moderați” în privința subiectului imigrației. Este rostit de obicei pe un ton rezonabil și logica lui evidentă e menită a distruge preventiv orice pledoarie progresistă în favoarea amnistierii imigranților neautorizați sau a regularizării de orice fel a statutului lor legal.
Problema e că acest argument își pierde mare parte din acea „logică evidentă” atunci când e supus chiar și unei modeste analize istorice și juridice. În primul rând trebuie să ne amintim că trecerea ilegală a graniței nu este o infracțiune serioasă din punct de vedere al legii americane. (Este un delict minor federal, pe același palier cu consumul de marijuana). Și mai important însă e faptul că, în conformitate cu legile americane și internaționale, autoritățile SUA au obligația de a le permite străinilor să facă cerere de azil chiar și atunci când aceștia au intrat în țară fără permisiunea grănicerilor.
Deci dacă respectarea legii indică rectitudine morală, atunci când vine vorba de imigrația neautorizată ar trebui să cerem celui mai puternic — statul american — să respecte el mai întâi legea înainte de a cere același lucru celui mai slab — refugiatul.
În 1951, oripilată de atrocitățile relativ recente ale Holocaustului și de refuzul multor țări de a primi refugiați evrei, comunitatea internațională a încheiat Convenția Privind Statutul Refugiaților care a stabilit drepturile legale ale azilanților. Statele Unite au semnat Protocolul adăugat în 1967 la Convenție, ceea ce înseamnă că se consideră obligată să-i respecte prevederile. (România a semnat și ea Convenția și Protocolul în 1991 și are aceleași obligații față de azilanți ca și Statele Unite).
Cele mai bine de 100 de țări care au semnat Convenția sau Protocolul recunosc dreptul legal la azil al oricărei persoane care nutrește „temeri justificate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naționalității, apartenenței la un anumit grup social sau opiniilor sale politice”. Mai mult, semnatarii promit să nu returneze solicitanții de azil în țări unde vor fi persecutați.
Și ajungem și la partea pe care cei care o țin langa cu „Respectați legea!” ori nu o cunosc ori o ignoră: Articolul 31 al Convenției cere la modul explicit țărilor semnatare să nu-i pedepsească pe refugiații care-i trec granițele ilegal:
„Statele contractante nu vor aplica sancțiuni penale, pe motivul intrării sau șederii lor ilegale, refugiaților care, sosind direct din teritoriul unde viața sau libertatea lor erau amenințate […], intră sau se găsesc pe teritoriul lor fără autorizație, sub rezerva prezentării lor fără întârziere la autorități pentru a le expune motivele, recunoscute ca valabile, ale intrării sau prezenței lor ilegale.
„Statele contractante nu vor aplica, în ce privește deplasările acestor refugiați, alte restricții decât acelea care sunt necesare; aceste restricții vor fi aplicate numai până la reglementarea statutului lor de refugiați în țara respectivă sau până la obținerea admiterii în altă țară”.
Însăși legea americană spune că modalitatea prin care refugiatul a intrat în țară nu afectează în niciun fel viabilitatea solicitării sale de azil:
„Orice străin care este fizic prezent pe teritoriul Statelor Unite sau care intră pe teritoriul Statelor Unite (indiferent dacă a făcut-o sau nu printr-un punct oficial de trecere...), indiferent de statutul său oficial, are dreptul legal de a solicita azil...”
Statul se fofilează cu nesimțire
Dar cel puțin din anii ‘80 încoace, statul american caută — și găsește — portițe de scăpare atât la legea internațională cât și la cea americană ca să poată refuza refugiaților „indezirabili” însăși șansa de a solicita azil. Carter, Bush și Clinton au trimis bărci cu refugiați cubanezi și haitieni înapoi de unde au venit fără a le da posibilitatea oamenilor să ceară azil. Trump a încriminat trecerea neautorizată a graniței de o manieră fără precedent și a forțat mulți refugiați să rămână în Mexic în condiții periculoase până când procedura de adjudecare în ritmul melcului a solicitărilor lor de azil a fost terminată. La fel de îngrijorat de dimensiunile politice ale crizei refugiaților precum predecesorii săi, Biden refuză și el multor refugiați oportunitatea solicitării azilului dacă nu s-au programat mai întâi la interviu printr-o aplicație de telefon numită CBP One (care, bineînțeles, are o capacitate inadecvată de procesare).
Nimeni nu e în stare să impună Statelor Unite să respecte legea internațională, așa că ignorarea obligațiilor prevăzute de Convenția din 1951 nu atrage niciun fel de pedeapsă. Cât privește legea americană, onegeurile care se ocupă de drepturile refugiaților au dat în judecată în repetate rânduri guvernul federal pentru a-l obliga să-și respecte promisiunea azilului, cu rezultate amestecate.
Când fiecare conducere americană inventează o modalitate nouă de a-i împiedica pe oameni să ceară oficial azil la graniță, intratul ilegal în țară urmat de prezentarea deliberată în fața unui agent de imigrație — așa cum fac acum mulți refugiați din America Centrală — e o acțiune cât se poate de logică. Înseși legile țării recunosc acest lucru. Ar fi timpul s-o recunoaștem și noi.
De citit despre imigrație
The Conversation: „Acum un secol, reacțiunea anti-imigranți aproape că a închis porțile Americii”
CNN: „În ziua de azi, și imigranții fără autorizație își plătesc taxele”
NYT: „Singuri și exploatați, copiii migranți muncesc în condiții brutale de-a lungul și de-a latul Americii” (Această serie de articole a primit Premiul Pulitzer pentru Jurnalismul de Investigație pe 2024).
Migration Policy Institute: „Cele mai consultate statistici despre imigranți și imigrație în Statele Unite”
Dă mai departe
Mulțumesc pentru că citești „Statele Întortocheate ale Americii“! Singura modalitate prin care pot ajunge cu acest newsletter la mai mulți oameni este word of mouth. Dacă te interesează ce citești aici, fă-mi, te rog, un pustiu de bine și pune un link pe Facebook, Twitter/X sau Instagram și îndeamnă-ți prietenii și urmăritorii să se aboneze (absolut gratuit) la acest Substack.
Mulțumesc!
Răzvan
Massachusetts, S.U.A. (“Mă, tu știi cine-s io?”)
Arhiva newsletterului
Dacă nu cu USR, atunci cu cine? Partea 2: Reformatorii administrației publice
Dacă nu cu USR, atunci cu cine? Partea 1: Verde-progresiștii
Lupta unei reprezentante a minorității bureate din Rusia cu rasismul rus și cu cel occidental
Interviu cu româno-americanca Democrată care a câștigat în Texas
“Debugetați poliția!” – strigătul de luptă al Black Lives Matter