Dacă nu cu USR, atunci cu cine? (III)
Deputata Cosette Chichirău, fostă USR-istă: „Cred că lumea în România începe să accepte ideea că o femeie poate să conducă o țară”
Aceasta este partea a treia a unei mini-serii de interviuri dedicate entităților politice noi care se încheagă încet-încet cu aportul acelei jumătăți a USR-ului care a plecat în lacrimi din partid în ultimii doi ani. În prima parte, l-am intervievat pe Nicu Ștefănuță, europarlamentar ales pe listele USR, actualmente independent chitit pe crearea unei Coaliții Verde Progresiste.
În a doua parte, l-am intervievat pe deputatul Tudor Benga care, împreună cu alți demisionari din USR, a fondat recent partidul Uniunea Pentru Reforma Statului și Protecția Drepturilor Fundamentale (URS.PDF).
Pentru această ediție am vorbit cu deputata Cosette Chichirău, și ea de curând demisionară din USR, care e pe cale să anunțe lansarea unui partid cu o mulțime de elemente comune și cu formațiunea lui Ștefănuță și cu cea a lui Benga.
Extrase din interviu
„Facem recrutări de oameni noi, în special din zonele astea de business, de succes și academici“.
„Eu nu pot să-mi propun să reprezint ruralul îndepărtat pentru că nu am forța asta momentan“.
„Eu am ambiția să cresc ceva foarte repede, să intru chiar în alegerile europarlamentare și să bag un partid în Parlament“.
„Partidul este unul liberal-social clasic, cum ar fi Democrații din State sau partidul lui Macron din Franța“.
„Ne propunem, ca partid, un minim de 40% femei pe locuri eligibile, dacă nu chiar jumi-juma“.
„Susținem dreptul la avort și la contracepție și vrem să introducem legislație care amendează destul de grav refuzul de a oferi aceste servicii“.
„Avem o propunere de eliminare efectivă a ajutoarelor și de introducere a noi criterii“.
„Cam așa aș sumariza eu strategia de lansare a noului partid: idei care să stârnească discuții și controverse în societatea românească“.
Cine e omul
Cosette Chichirău (46 de ani) a fost aleasă de două ori pe listele USR la Camera Deputaților. O bună parte din cei șapte ani petrecuți în USR au fost caracterizați prin dizidență la conducerea de la București. În 2019, a intrat în conflict cu Dan Barna pe care l-a acuzat de practici nedemocratice. A concurat fără succes împotriva lui la funcția de președinte al partidului. Deși era în mod evident pe lista neagră a conducerii, a rămas în partid de-a lungul întregii aventuri cu PLUS-ul lui Cioloș. A părăsit în sfârșit incinta acum o lună, anunțând ulterior că va forma un partid nou axat pe dezvoltarea economică a României.
Economia este de altfel specialitatea deputatului de Iași. Ca o grămadă de alți useriști, Chichirău are la activ mulți ani petrecuți la studii și la muncă în străinătate. A trăit 16 ani în Statele Unite, obținând un MBA și un doctorat în finanțe de la University of Massachusetts Amherst și lucrând pentru mari corporații americane (MassMutual, State Street). Îi găsiți întregul CV și activitatea parlamentară aici.
În 2020, a candidat la Primăria Iașului. A ieșit pe locul doi cu 30% din voturi, după fostul și actualul primar, Mihai Chirica. Intenționează să candideze și în 2024 pentru aceeași funcție.
Disclosure: O cunosc pe Cosette personal din 2002, de când am ajuns și eu la University of Massachusetts Amherst în calitate de masterand. Suntem prieteni de atunci.
Interviul a fost realizat prin Zoom și e prezentat aici într-o variantă comprimată.
„Recrutări în zona de business”
— Spune-mi, te rog, câte ceva despre noul tău partid.
— Nu pot să spun acum cum se cheamă, dar în câteva săptămâni va fi o informație publică. Niște ex-useriști au înregistrat un partid și noi îl folosim ca să schimbăm numele și leadershipul. Asta ne scutește de emoția înregistrării, pentru că poate să dureze șase luni, opt luni, 12 luni și atunci puteam să nu intrăm în alegerile de la anul, fiind mulți interesați să împiedice înființări de partide.
Cred că lansăm public luna asta. Va fi o lansare sumară, momentan fără o echipă lărgită. Va fi o lansare de nume, proiect, direcții, ideologie și apoi vom face lansări de filiale. Întâi mergem prin teritoriu și apoi vom lansa o conducere națională. Undeva în primăvară vom avea imaginea tuturor personajelor și personalităților care vor veni în noul partid. Va fi o combinație de ex-useriști, că de acolo venim, și oameni noi, care n-au mai făcut politică niciodată.
Dincolo de toată apatia asta, există un mini-curent de oameni care își dau seama că poate totuși trebuiau să se implice. Adică, în momentul când ceva care îți dădea o speranță începe să scârție, te simți și tu vinovat puțin că nu i-ai ajutat. Am avut conversații cu oameni care nu s-au implicat în anii ăștia și totuși ar dori să se implice acum cu noul partid. Deci, practic n-am epuizat rezervorul de oameni care ar putea să se implice în politica românească.
— Ai vreun nume greu deja lângă tine?
— Sunt nume de foști parlamentari USR. În 2020, niște parlamentari foarte vizibili ai USR-ului n-au mai intrat în mandatul 2 și au fost o pierdere foarte mare pentru partid și pentru țară, pentru că ei aveau o voce. Deci clar, pentru numele mai mari, asta e zona de recrutare.
Apoi, ce vreau să aduc nou este recrutări în zona de business. Oamenii de afaceri au afacerile lor, nu intră în politică, au o situație financiară mult superioară și au alte obiective în viață. Însă sunt persoane care, de exemplu, au vândut afaceri de succes și au o situație materială foarte bună, au experiență de management, de a crește ceva de la o persoană, două persoane la sute, poate mii de angajați, ceea ce pentru un partid e foarte valoros. Te bazezi pe un om care a fost CEO la o organizație care a crescut, pentru că și noi, ca partid, începem cu ceva mic și vrem să ajungem ceva mare și organizat. Deci recrutez în zona asta de business.
[Recrutez] și academici. Mulți se feresc, evident, să facă politică, dar totuși sunt necesari, pentru că avem nevoie de reforme profunde în statul român. Sunt academici care ar veni alături de noi. Doar că USR n-a făcut niciodată headhunting — cine a venit a venit, și cine a fost prea isteț a fost dat afară. Acum, în noul partid, facem headhunting, facem recrutări de oameni noi, în special din zonele astea de business, de succes și academici.
„Reprezentăm un public eminamente urban“
— Apropo de zonele astea, când ai spus că partidul va impune condiția ca omul să fie realizat profesional înainte de a candida, ți-ai atras critici destul de dure de elitism. Ai mai clarificat de-atunci (ai zis că nu e neapărat să fie un om de afaceri care să fi făcut mulți bani, ci poate fi și, de exemplu, un profesor care și-a dedicat viața copiilor). Și USR-ul s-a confruntat cu acuzațiile astea de elitism. Cum vei deschide filiale în comune dacă te duci doar după niște categorii destul de limitate ca dimensiune, gen academici și oameni de afaceri?
— Eu am făcut afirmația asta referindu-mă la cele mai înalte candidaturi, adică parlamentari, miniștri. Membru poate să fie oricine care este de acord cu principiile partidului. Mi se pare că punem prea puțin accent pe responsabilitatea pe care o are un deputat, un senator sau un ministru. De exemplu, eu am fost șapte ani în Comisia de Buget. În Comisia de Buget vorbim de multe miliarde tot timpul și dăm legi pentru asta. Și eu mă gândesc așa: „Ok, cui vreau să dau eu responsabilitatea de miliarde de lei?“ Tu ai acum un miliard de euro — ai făcut un business și l-ai vândut și vrei să-ți angajezi un om care să îți gestioneze miliardul tău. Cum îl alegi? Îl alegi așa, oricum, de pe stradă? Personal, tu simți că ai foarte mult de pierdut, nu? E o responsabilitate foarte mare pentru că resursele sunt uriașe. Și atunci de ce pentru banul public noi nu am aplica aceleași criterii de responsabilitate?
Un ministru, de exemplu, la Transporturi sau la Dezvoltare, are în portofoliu zeci, poate sute de miliarde de lei. Când eu caut pe cineva care să le gestioneze, criteriile sunt foarte înalte. Eu cred că problema uriașă a statului român este proasta gestiune a banului public. De asta avem și atâta evaziune în România, pentru că românul simte că plătește taxe nu ca să i se facă un spital, ci plătește taxe ca să fie furat. Și atunci zice „De ce să plătesc eu taxe ca să fure nu știu care baron local? Mai bine nu plătesc pentru că oricum nu se face nimic cu banul public“.
Și vreau să mă întorc puțin la întrebarea despre comune. Noi suntem foarte realiști cu noul partid — poate mult mai realiști decât a fost USR. Noi nu vom avea 50% procent în alegeri. Vom avea, Doamne ajută, între 5 și 10%, dacă facem pragul. Obiectivele noastre sunt proporționale cu acei 5 - 10%. Adică noi reprezentăm un public eminamente urban. Eu nu pot să-mi propun să reprezint ruralul îndepărtat pentru că nu am forța asta momentan. Eu pot să-mi propun asta peste două sau trei mandate — să am un mesaj super incluziv pentru ultimul om din ultima comună.
Eu cred că multe comune trebuie desființate. Adică avem 3.200 de UAT-uri acum în România. Este o problemă esențială faptul că nu s-a făcut o reformă administrativă și că noi depindem politic de cum votează niște oameni în niște mii de comune.
Eu n-am nicio ipocrizie sau naivitate despre publicul pe care îl reprezint. Noi vom reprezenta un public urban, un public care își dorește modernizarea, care susține drepturi și libertăți și care vrea să privească spre Vest și nu spre trecutul mai degrabă comunist.
— Exact de lucrurile astea îmi spunea și Tudor Benga când l-am intervievat: drepturi și libertăți, reforma administrației publice, antreprenoriat, etc. Vă uniți eforturile? Și dacă nu, e vorba aici iarăși de blestemul ăla al USR-ului când ai oameni care ideologic sunt pe aceeași pagină, dar personal nu sunt?
— Eu sper să ajungem la o coalizare a tuturor forțelor [reformiste]. Cred că eu și cu Tudor Benga suntem foarte asemănători. Ideologic, suntem foarte aliniați. Bine, și eu și Tudor am petrecut mulți ani în Statele Unite. Cred că influența aia se și vede, a unei persoane care a trăit în Vest mult timp.
Sunt mici diferențe. Eu sper că o să ajungem în același partid sau într-o formă de alianță. Din punctul meu de vedere, nu este nicio chestiune de orgoliu. Impresia mea este că Tudor a plecat mai mic și mai focalizat pe alegerile locale. Adică construiește încet, om cu om. Pe când eu am ambiția să cresc ceva foarte repede, să intru chiar în alegerile europarlamentare și să bag un partid în Parlament. Asta nu înseamnă că nu ne vom putea înțelege. Discut cu Tudor în fiecare săptămână. Suntem mai nou colegi de bancă pentru că suntem neafiliați amândoi. Fiind colegi de bancă, clar că avem discuții despre partidul lui și partidul meu, apropo de partidulețe. [Râde]
În plus, Tudor are, după cum știi, un focus pe drepturi și libertăți. Cred că la mine și la echipa din jurul meu va fi mai mult un focus economic, adică mai puțin nișat. Percepția mea este că Tudor are un mesaj oarecum nișat, pe când noi avem un mesaj economic mult mai larg, un mesaj economic care ar putea să prindă chiar și în rural, chiar dacă nu recrutăm de acolo.
Modelul Macron
— Care va fi atunci ideologia partidului? USR se definește acum ca fiind de „centru-dreapta“. La moment dat, cineva spunea pe Facebook că tu ești „USR peak commies“, adică culmea comuniștilor useriști. Care va fi doctrina politică a partidului, mai ales în chestiuni sociale, gen gay rights? Pentru că vrei, nu vrei, războaiele culturale au ajuns deja de mult în România, de la dârele de avion până la avort, și nu se vor opri prea curând.
— Partidul este unul liberal-social clasic, cum ar fi Democrații din State sau partidul lui Macron din Franța. Vestul civilizat în zilele noastre aplică măsuri liberal-sociale. Asta este vederea mea despre civilizație.
Ce înseamnă liberalismul social? Practic, cum zic olandezii, „libertate pentru toți, dar nimeni nu e lăsat în urmă“. Adică ai o economie de piață, capitalism, competiție, dar ai și o plasă socială. Nu lași pe nimeni să fie sub un anumit prag al sărăciei (cum definești asta e o altă discuție). Asta mi se pare poziția decentă a epocii noastre.
În plus, avem un accent pe mediu și pe incluzivitate. Ca să mă refer strict la ce m-ai întrebat referitor la gay rights și la alte războaie culturale: Noi ne concentrăm foarte mult pe a fi incluziv cu femeile. Pentru că ele nu sunt o minoritate, ci o majoritate. Ne propunem, ca partid, un minim de 40% femei pe locuri eligibile, dacă nu chiar jumi-juma. Vom susține și legislație în sensul ăsta, însă vrem să fim un exemplu.
Susținem dreptul la avort și la contracepție și vrem să introducem legislație care amendează destul de grav refuzul de a oferi aceste servicii. Deci nu ne ferim absolut deloc de avort și contracepție.
Acum, pe partea de gay rights: Din ce am vorbit cu diverse ONG-uri, înțeleg că peste tot s-a făcut evoluția în trepte. Mai întâi parteneriatul civil. De fapt de asta se teme și Biserica. Că am vorbit și cu ei, și am zis „Ok, hai să facem parteneriatul civil și după aia mai vedem“. Și au zis “Da, da, așa a început în toate țările... “
— Au dreptate...
— Da. Eu nu m-am gândit așa, dar au dreptate. Le-am înțeles punctul de vedere, de ce opun rezistență la o chestie intermediară — pentru că ei consideră că [în momentul acela] au pierdut deja bătălia. Deci noi susținem parteneriatul civil. Acuma, în funcție de ce colegi se vor ralia efortului, vedem dacă îl limităm momentan —adică dacă îl suținem fără adopții, fără căsătorie în sensul clasic. Dar în orice caz, susținem parteneriatul civil fără nicio rezervă.
— Când vorbești de accentul pe mediu și pe drepturi civile, îmi amintești de interviul pe care l-am făcut cu Nicu Ștefănuță...
— De ce nu ne unim și cu el? Eu cred că undeva în februarie - martie, vom discuta cu toții. Pentru Nicu Ștefănuță, asta este identitatea lui centrală. Adică el se nișează. Momentan, eu nu cred că poți face pragul cu un partid verde, ecologist. Și când îl mai faci și ecologist-progresist te-ai nenorocit. Pentru că românii, chiar și ăștia foarte educați, tind să fie mai degrabă conservatori. Uite, eu mă uit și în Iași și în București, unde sunt mulți oameni care merg la biserică, mulți oameni care respectă tradițiile creștine și culturale ale românilor. Și atunci este foarte, foarte greu să ai succes cu un partid nișat.
M-am gândit și eu la nișa asta, că are sens, dar dacă vrei să faci pragul în 2024, mi se pare că trebuie să vii cu un mesaj mult mai general. Și eu am poate avantajul față de ceilalți colegi că am studii economice avansate și cumva asta mă pune în poziția de a face un partid liberal care să aibă un mesaj economic puternic și care să ajungă la cât mai mulți români, fără nișe. Adică un partid ne-nișat, ne-axat ideologic pe un colțișor din electorat. Pentru că electoratul ăsta reformator e un sfert din populație, să zicem, și când începi să feliezi bucățele din 25%, nu prea mai rămâi cu mare lucru.
Proiectul meu este mai degrabă unul general, care își propune să facă investiții foarte mari în zona asta de business, să încurajeze investițiile private, să educe românii cu privire la economie. Că e important să produci — dacă nu produci, nu ai. Ca să redistribui oricât de puțin, trebuie să produci. Și atunci avem un mesaj economic puternic care ar fi de dreapta. Însă avem și idei de redistribuire, nu doar către persoanele vulnerabile, ci și către tinerii care pleacă în masă și practic rezultatul este că suntem un partid de centru — apropo de haterii din USR care zic că eu sunt comunistă. Facem un partid de centru.
Macron, de exemplu, este un exemplu bun. Macron nu poate fi acuzat că e stângist după ce a crescut vârsta de pensionare și și-a ridicat toată țara în cap. Și are măsuri clare de încurajare a antreprenoriatului. Pe de altă parte, nu poate fi acuzat că-i de dreapta pură, pentru că Franța are totuși cele mai puternice programe sociale din lume. Și acolo văd eu echilibrul și pentru România, care încă nu este o țară foarte bogată, o țară dezvoltată industrial.
În acel echilibru văd eu secretul succesului unui partid curat, care să nu se axeze doar pe războaie din astea culturale, dar să se axeze pe situația economică. Pentru că, știi foarte bine, toți oamenii sunt preocupați de plata facturilor, energie, prețul alimentelor, unde ne ducem copilul la școală și dacă atunci când ne îmbolnăvim supraviețuim spitalului. Astea sunt problemele esențiale.
„Nu sunt un personaj eminamente local“
— De ce ai plecat din USR și de ce ai plecat așa de târziu din USR?
— [Râde] Am plecat din USR că nu mai vedeam viitorul acolo — adică despre ce mai este partidul ăsta. M-am întrebat cu ce mă voi ocupa eu în 2024, care e super-an electoral. Și pur și simplu nu m-am văzut susținând acest partid, pe care l-am simțit în derivă, în confuzie, fără un proiect clar, fără o asumare.
E e o muncă enormă într-un an electoral, chiar dacă ai [doar un rând de alegeri], iar noi avem patru rânduri de alegeri. M-am întrebat în ce vreau să investesc anul acesta. Și răspunsul a fost că vreau să investesc în ceva nou. Nu mai vreau să investesc [în USR] pentru că mi se pare good money after bad money. Adică pur și simplu o pierdere.
De ce am plecat atât de târziu? Sincer, eu am sperat că Drulă va face niște reforme. Că în interiorul USR sunt necesare niște reforme despre cine intră, cine iese, cu ce se ocupă cultura organizațională. Si dacă se făceau reformele astea, poate că partidul se redresa. Dar în USR, leadershipul crede că ei nu cresc din cauze externe, adică nu-și asumă nimic intern. „Ăsta e contextul astăzi, condițiile... Nu e vina noastră. Ăștia sunt alegătorii, nu putem face nimic.“
Ori eu cred că există o vină a organizației și a leadershipului care nu este asumată. Eu am tot sperat. Sunt acolo de șapte ani, aveam și motive emoționale să rămân până în ultimul moment posibil. Dar ăsta a fost ultimul moment posibil. Pentru că nu mai era timp în alegeri. Adică dacă stăteam mai mult în USR ratam anul 2024 cu alt proiect, în afara partidului.
— Presa a legat decizia ta de faptul că se părea că nu vei mai fi candidatul USR la Primăria Iașului.
— Da, ăsta a fost un mini-factor. Pentru mine Primăria Iași e un obiectiv, dar nu e singurul obiectiv. Adică eu tot timpul am avut o viziune mai degrabă națională. Eu nu sunt un personaj eminamente local. Cumva, m-am lansat pe scena națională, am un public național și tot timpul reformarea României a fost un obiectiv pentru mine. Sigur că, fiind ieșeancă, am și un obiectiv local, dar pentru mine este foarte important să avem un partid în Parlament care este nou, care este curat și care susține obiectivele electoratului mai educat, mai urban, care își dorește o Românie vestică.
Ori pericolul ca USR să eșueze și să nu existe ceva care să-l înlocuiască mi s-a părut a fi foarte mare. Și n-am vrut să mai petrecem încă 20 de ani plângând că iar am eșuat, cum a fost în '96, 2000, când a durat 20 de ani să apară încă ceva. Cred, ca și Benga de altfel, că trebuie să intrăm într-o cultură din asta antreprenorială, în care să încercăm permanent alte chestii, alte chestii. Contextul e bun, contextul e prost — nu contează. Tu încerci, încerci, încerci, încerci tot timpul, nu mai stai încă patru ani, încă 10 ani, încă 20 de ani. Trebuie încercat tot timpul.
Și pentru mine asta cu Primăria Iași a fost doar un semnal despre cum gândește leadershipul USR. Că nu vedeau lucrurile mai în ansamblu, ci [își făceau] niște calcule destul de meschine din punctul meu de vedere. Și atunci am zis că e clar că n-am cu cine să discut. Nu-s discuții raționale. Sunt pur și simplu răfuieli personale, eliminări, ceea ce pe mine nu mă interesează.
Și atunci faptul că am avut motivația asta la nivel național m-a ajutat să plec și să caut să bag alt partid în Parlament. Și dacă mă întrebi, cred că e mai important să avem un partid nou în Parlament decât să câștig eu Primăria Iași. Pentru că dacă eu câștig Primăria Iași și atât, și nu am un partid național, sunt un alt mohican singur în deșert, care se chinuie într-un colț de România. Ceea ce e foarte admirabil, ca la Nicușor Dan și ca la ceilalți sărmani care se chinuie prin țara asta la primării. Dar asta te izolează, pentru că tu în continuare funcționezi într-o mare de mii de primari care fac în continuare ce făceau pe vremuri. Adică nu poți să schimbi sistemic o țară.
Și atunci mai degrabă îți asumi pragmatic niște obiective naționale. Nu știu, să reformezi ceva în educație sau ceva în digitalizare, în birocrație — obiective proporționale cu 5 - 10% — decât să te duci într-un colț singur să te chinui. Dacă aveam un focus pe Primăria Iași, poate că rămâneam în USR.
Incompetența USR-ului
— Cum răspunzi la acuzația că fărâmițând USR-ului condamni mișcarea reformistă și susținătorii ei la irelevanță politică pe încă cine știe câți ani și că eliberezi culoarul „anti-sistemic“ pentru AUR?
— Hai să încep cu asta cu AUR. Păi USR nu a avut niciun competitor în ultimii doi ani și AUR-ul a crescut! AUR-ul a crescut, USR-ul a stagnat și nu a fost nicio competiție de la nimeni. E doar incompetența USR-ului de a atrage.
Cauza și efectul sunt invers decât [cum reiese din] discursul ăsta acuzator. De fapt, incompetența USR-ului duce la nevoia de a încerca. Nu, vezi Doamne, suntem noi răi și vrem să le facem nu știu ce nu știu cui! USR a devenit o clică de băieți care vor niște funcții — o clică foarte mică de câțiva oameni de-i numeri pe degetele de la o mână. Nu mai este partidul care își dorește reformarea României decât la nivel de discurs — discurs care nu mai ține, pentru că USR a făcut niște gafe uriașe: a ieșit de la guvernare, a fuzionat cu PLUS și după aia s-a despărțit... A dezamăgit pe foarte multe paliere și post-guvernare nu a mai făcut opoziție. Asta e o realitate. Și sondajele o spun.
Și atunci, bun, care-i opțiunea? Să stau în USR și să plâng uitându-mă la AUR cum crește sau să încerc să fac ceva? Și concluzia mea este că din interior nu se mai poate face nimic. Singura opțiune pentru acest public reformist este să faci un partid nou.
Misoginism în scădere
— Ai rămas în folclorul românesc cu episoadele alea din 2017, când te-ai luat în bețe cu pesediștii Cătălin Rădulescu și Șerban Nicolae. Impresia mea e că ești percepută ca un politician destul de polarizant. Pentru unii ești de-a dreptul zgripțuroaică. Îmi amintește de reacțiile pe care le-a primit Hillary Clinton. E vorba aici de misoginie?
— Da, este un misoginism foarte profund. Cum s-ar raporta lumea la personalitatea mea dacă aș fi bărbat? Cred că tot aș fi polarizantă. Doar că eu cred că aș beneficia de mai multă admirație. Adică bărbații cumva sunt văzuți mai pozitiv [în situațiile astea]: „Bă, le-a zis-o! Uite, se bate, mamă, e acolo în ring!“ Pe când femeile sunt percepute negativ dacă „i-a zis-o“.
Pe de altă parte, eu cred că există un trend pozitiv pentru femei. Uită-te la Maia Sandu, care a făcut foarte mult pentru cauza femeilor. La fel și Laura Codruța Kövesi. Adică începe cumva și în mentalul românesc să se stabilizeze ideea că femeile sunt buni lideri. Și cumva faptul că i-a zis Cosette nu știu ce unui pesedist devine un mic detaliu, nu ceva definitoriu.
Important este dacă poți să conduci o țară. Și cred că lumea în România începe să accepte ideea că o femeie poate să conducă o țară. Și atunci misoginismul ăsta, chiar dacă persistă, este mai puțin puternic decât dorința oamenilor de a avea o țară bine condusă.
Cetățean american, prosper și cu doctorat
— Când ai plecat din America, aveai o situație financiară solidă. De ce ai plecat?
— Eu atunci când am plecat, nu plecasem definitiv. [Râde]. Adică trăiam cu ideea că o să mă întorc. Și în continuare există ideea asta că mă pot întoarce. Si cumva, nu știu dacă e o iluzie, dar posibilitatea de a mă întoarce mi-a făcut treaba mai ușoară. În sensul că ai tot timpul varianta să te întorci și nu ți se pare atât de greu sau atât de nasol ce faci în politica românească. Nu vreau să mă dau mai curajoasa decât sunt. Eu nu am luat atunci o decizie: „Mă întorc în România și schimb acolo lucrurile“. A fost mai mult „Încerc și eu în România să văd cum stau lucrurile și dacă nu e bine, pot oricând să mă întorc“.
— Ești cetățean american?
— Da.
— Dacă îți ia Emilia Șercan la puricat teza de doctorat, ce găsește?
— O teză fantastică, de om deștept. [Râde]. Din păcate, teza mea e foarte tehnică. E puțin text, multe cifre. Mi-aș dori să-mi ia cineva teza la puricat...
Idei controversate
— Revenind la partid: Vei aplica tactici-șoc pentru a-ți populariza noul partid? Vei fi un fel de anti-Șoșoacă? Gherilă social media? Îi vezi pe Simion și pe Șoșoacă cu telefonul în mână toată ziua. Și tu ai avut episodul ăla cu telefonul în mână de care am amintit mai sus. Și USR-ul a adus ideea de a trece peste capul presei ca să poată să...
— Ca să fim complet onești, eu am inventat metoda.
— Deci Șoșoacă e de fapt o anti-Chichirău!
— Da. [Râde]. N-a fost neapărat metoda USR-ului cât a fost metoda mea. Adică eu am fost originalul — dintr-o frustrare teribilă că nu ne auzeam, nu puteam să transmitem, nu puteam să trecem de presă. A fost așa, o idee absolut spontană în Parlament, într-o ședință din aia cu Dragnea. Înnebuneam și am zis „Bă, trebuie să fac ceva, hai să arăt publicului!“ Au fost mulți colegi din USR care inițial au fost oripilați de această metodă. Nu am avut mare susținere nici pentru protestele din Parlament și nici pentru live-uri. Însă când au devenit extrem de populare, partidul a urmat. Când au plecat anumite voci din USR, nici USR-ul n-a mai fost vocal. Asta e explicația, că n-a fost o politică de partid — a fost inițiativa unor persoane care au crezut în niște lucruri.
Pot să-ți spun că eu am fost inspirată și de Occupy, care a fost o tactică-șoc până la urmă și a transmis un mesaj foarte puternic. Și de asta zic că faptul că am trăit în altă parte, că am venit cu un bagaj de metode și de cunoștințe, [contează].
Da, sigur că vom încerca să penetrăm pe social media cât mai tare. În plus — și nu pot să-ți devoalez acum, dar vei afla în câteva săptămâni — avem niște idei, eu zic foarte bune, dar un pic controversate.
— Tactici electorale...
— Nu neapărat tactici electorale, pentru că tactică electorală sugerează că o faci strict ca să câștigi voturi. Ori eu cred în acele idei pe meritele lor. Pe de altă parte, nu prea are nimeni curaj să le zică. Sunt niște tabuuri. Toată lumea ar vrea ceva într-o anumită direcție, dar parcă ți-e rușine să zici „Dom'le, hai să facem chestia asta!“
De exemplu, asta cu criteriile profesionale și financiare. „Mamă, ce nasol!“ Păi zic, „Bun, îi dai pe mână miliarde. Cui vrei tu să dai pe mână miliarde de euro?“ Și nimeni nu poate să combată asta. „Da, hai să dăm cuiva care a avut 3.000 de lei toată viața, 5 miliarde de euro. Ni se pare o idee bună...“ Nu ți se pare o idee bună.
Și așa cum asta pare că e discriminatorie sau scandaloasă, mai avem alte idei în zona asta de scandalos, dar cu foarte mult sens. Și atunci, mai degrabă decât tactici, vrem să mergem pe o zonă ideatică mai controversată de măsuri și să spunem foarte onest „Dom'le, ăia fură! Uite, noi propunem să scăpăm de toate chestiile astea cu metoda asta“.
— Cu mitraliera pe stadioane?
— Nu. Atenție: sunt idei care nu sunt extremiste, ci doar controversate. Uite, îți dau un exemplu — ca să mă devoalez puțin acum, dar cred că este în regulă: chestia cu ajutoarele sociale. Știi că e o discuție că „Dom'le, se dau ajutoare sociale la unii care freacă menta și ar trebui să-i punem la muncă“. Pe de altă parte, ai persoane care realmente au nevoie de ajutoarele alea sociale. Cum pui în balanță lucrurile astea? Cum elimini ajutoarele sociale pentru cei care nu au nevoie și cum le păstrezi pentru cei care au nevoie?
Noi avem o propunere de eliminare efectivă a ajutoarelor și de introducere a noi criterii. Și îți oferim un job. Dacă poți, adică dacă nu ai o dizabilitate totală care nu îți permite să muncești deloc, atunci îți oferim un job. Dacă ai o anumită dizabilitate și poți lucra trei ore pe zi, nu-i nicio problemă. Economie socială. Dacă nu ai nicio dizabilitate, muncești un program full. Si asta, na, poate fi controversat, nu știu, poate fi considerat discriminatoriu sau foarte de dreapta, ceva de genul ăsta, că ești „împotriva persoanelor vulnerabile“. Dar de fapt este o mare corupție în zona asta de ajutoare sociale și cred că știi că sunt primari în România care i-au pus la măturat strada pe ăia care de fapt luau un ajutor social fără să aibă nevoie.
Aici cred că se va stârni o mică controversă. Repet, vrem să protejăm pe cei vulnerabili, dar nu vrem să mai continuăm niște politici care duc doar la sifonarea de bani. Cam în zona asta de idee [suntem]. Deci nu neapărat tactică electorală cât un principiu de „Bă, dacă vrei să ai, trebuie să muncești“. Practic, ce transmite asta? Cum se poate scoate România dintr-o situație economică nefericită? Trebuie să producem mai mult, trebuie să muncim mai mult, să fim disciplinați, iar munca să fie plătită mai bine.
Sunt muncitori în tot felul de fabrici din astea ale multinaționalelor care sunt extrem de disciplinați, că zic ăștia „Bă, muncesc mai bine ca nemții. Sunt disciplinați, muncesc multe ore, fac naveta“. Și totuși salariile sunt mici. Și atunci vrem să ridicăm salariile pentru cei care muncesc. Vrem să eliminăm risipa și corupția pentru cei care nu muncesc și să transmitem un sistem de valori prin măsurile noastre.
Cam așa aș sumariza eu strategia de lansare a noului partid: idei care să stârnească discuții și controverse în societatea românească și nu neapărat tactici de gherilă. Că nu prea poți să intri în competiție cu Șoșoacă și AUR pe zona aia, pentru că ei tot timpul vor urla mai tare și vor fi mai extremiști. Și atunci întrebarea este cum te diferențiezi într-un spațiu în care USR este un partid [bine-]stabilit, iar AUR și Șoșoacă sunt partide extremiste? Trebuie sa vii cu ceva mai fresh în zona ideatică.
— Atunci de ce nu idei progresiste, de genul căsătoria sau dreptul de adopție pentru cuplurile gay, idei în care poți crede ideologic și vor crea și controversă? Și ai și o bună parte din populația României care ar percuta pozitiv la așa ceva.
— Echilibrăm în zona cealaltă cu jumi-juma femei, de exemplu.
— Deci cote de gen. Oficial sau neoficial?
— Oficial.
— Pentru partid?
— Absolut. Asta mi se pare o idee destul de radicală. Deci pe zona asta progresistă am insistat mai mult pe o majoritate, adică pe femei, decât pe drepturi pentru minoritățile sexuale, ca strategie. Am devoalat un punct important din program, de reprezentare a femeilor, care iarăși cred că va stârni indignare: „Cum adică?“
— USR-ul nu au ajuns în zona aia de cote de gen.
— Problema lor. [Râde]. Eu cred foarte mult în femei, evident. Voi fi președinta noului partid. Vom fi singurul partid cu președinte femeie. La REPER n-au avut curaj suficient — au copreședinți. Și atunci mi se pare absolut firesc să reprezint asumat, pentru că USR și REPER zic că susțin femeile, dar nu o fac. Asta va fi clar o idee progresistă.
Asta cu reprezentarea femeilor e o idee absolut naturală dacă te uiți la proporția în populație. Noi vrem să susținem idei care sunt de bun simț. Adică eu vin cu un argument: „Noi suntem 51% din populație. Vrem 51% din reprezentare“. Combate-mă! A, că „meritocrația!“ Da, meritocrația, că tu mă discriminezi! Deși e o idee de bun simț, e controversată pentru că avem prejudecăți.
Cam asta e poziționarea noului partid.
Alte partide noi
Dacă ai cunoștință de partide noi interesante (also: ne-naționaliste, ne-homofobe) let me know și voi încerca să le intervievez liderii să vedem ce vor de la noi.
Dă mai departe
Mulțumesc pentru că citești „Statele Întortocheate ale Americii“! Singura modalitate prin care pot ajunge cu acest newsletter la mai mulți oameni este word of mouth. Dacă te interesează ce citești aici, fă-mi, te rog, un pustiu de bine și pune un link pe Facebook, Twitter/X sau Instagram și îndeamnă-ți prietenii și urmăritorii să se aboneze (absolut gratuit) la acest Substack.
Mulțumesc!
Răzvan
Massachusetts, S.U.A. (“Mă, tu știi cine-s io?”)
Arhiva newsletterului
Dacă nu cu USR, atunci cu cine? Partea 2: Reformatorii administrației publice
Dacă nu cu USR, atunci cu cine? Partea 1: Verde-progresiștii
Lupta unei reprezentante a minorității bureate din Rusia cu rasismul rus și cu cel occidental
Interviu cu româno-americanca Democrată care a câștigat în Texas
“Debugetați poliția!” – strigătul de luptă al Black Lives Matter