Dacă nu cu USR, atunci cu cine? (IV)
Eurodeputata Ramona Strugariu, co-președintă REPER: „Noi suntem gata să intrăm la guvernare”
Aceasta este partea a patra a unei mini-serii de interviuri dedicate entităților politice noi care se încheagă încet-încet cu aportul acelei jumătăți a USR-ului care a plecat în lacrimi din partid în ultimii doi ani. În prima parte, l-am intervievat pe Nicu Ștefănuță, europarlamentar ales pe listele USR, actualmente independent chitit pe moșirea unui partid ecologist numit Sănătate Educație Natură Sustenabilitate (SENS).
În a doua parte, l-am intervievat pe deputatul Tudor Benga care, împreună cu alți demisionari din USR, a fondat partidul Uniunea Pentru Reforma Statului și Protecția Drepturilor Fundamentale (URS.PDF).
În a treia parte, am vorbit cu deputata Cosette Chichirău, și ea demisionară din USR, care a anunțat de curând lansarea unui partid cu numele de Curaj pentru România.
Pentru această ediție a newsletterului, am vorbit cu Ramona Strugariu, co-președintele REPER, un partid construit pe ruinele fostului PLUS al lui Dacian Cioloș.
Extrase din interviu
„De USR ne-am despărțit pentru că nu mai serveam agenda publică“.
„Nu cred că excluderea din partid e o soluție“.
„REPER este cel mai bottom-up partid de pe piața politică din România în acest moment“.
„Centru înseamnă că poți fi economic spre centru-dreapta și din perspectiva drepturilor, libertăților, valorilor, centru-stânga“.
„E nevoie să depășim mentalitatea asta patriarhală în care încă se scaldă România“.
„Tot timpul am fost o susținătoare a agendei LGBTQI“.
„Biserica n-ar trebui să fie subiect de agendă politică“.
„E un pic surprinzătoare pentru mine orientarea USR-ului astăzi către PMP și Forța Dreptei, care este chiar dreapta cu tendințe conservatoare“.
„În momentul în care află lumea despre noi, gradul de încredere e mare“.
Cine e omul
Ramona Strugariu (44 de ani) a absolvit Facultatea de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și a făcut un master în drept european la aceeași instituție. A făcut cursuri de specializare juridice și de management în Belgia, Elveția și Statele Unite. Între 2001 și 2006, a lucrat pentru Global Volunteers, o organizație cu sediul în statul Minnesota care ajută tineri americani să facă muncă de voluntariat în întreaga lume, inclusiv în România.
Din 2015 și până în 2019 a fost asistentă parlamentară și șefa de cabinet a Monicăi Macovei. A fost membră în Consiliul Național al PLUS, iar în 2019 a devenit europarlamentar din partea alianței USR-PLUS. În 2022, Strugariu a plecat împreună cu Dacian Cioloș și alți trei europarlamentari din USR PLUS și a fondat Partidul Reînnoim Proiectul European al României (REPER) a cărui co-președintă este în prezent.
Interviul a fost realizat prin Zoom la sfârșitul lunii octombrie și e prezentat aici într-o variantă comprimată.
Despărțirea de USR
— De ce s-a despărțit REPER de USR și de ce nu a revenit la numele de PLUS?
— De USR ne-am despărțit pentru că nu mai serveam agenda publică. Trăiam într-o poveste internă cu tot felul de ambiții, poate nejustificate, cu tot felul de orgolii care nu își aveau locul pe agenda unui partid politic. Chiar am făcut eforturi să găsim căile de comunicare până în ultimul moment, dar realitatea este că nu funcționau lucrurile. Și noi am promis niște chestiuni oamenilor în momentul în care am făcut pasul către acest proiect politic. Nu a fost ușoară niciuna dintre etapele în care am construit alianța și ulterior am gândit fuziunea. Am făcut-o, cred, cu maxim efort și înțelegere a unor situații interne dar cu intenția foarte clară să ne ținem de această agendă publică, de transparență, de implicare, de consultare, lucru care nu se mai întâmpla pur și simplu.
Asta ne-a determinat să ne desprindem și să construim un partid politic nou, pe care nu l-am mai redenumit PLUS pentru că e pur și simplu un alt proiect politic. N-am vrut să ne întoarcem la ce mai fusese. Unii dintre oameni aveau o experiență amară — pentru că nu toată lumea a fost de acord cu fuziunea, de pildă; au fost mulți colegi care care au spus „Nu, ar trebui să continuăm singuri, nu ar trebui să mergem într-o alianță și într-o fuziune” — și am construit un proiect nou căruia i-am dat și un nume nou. Ne-am gândit că e important numele și simbolic pentru ce vrem noi să fim, pentru România. Și așa s-a născut REPER.
Bucătăria internă
— Critica la adresa REPER-ului pe care o întâlnesc cel mai des este că e un partid top-down, un partid de lider — cu referire, bineînțeles, la domnul Cioloș.
— Dacian nu e liderul partidului. E unul dintre membrii fondatori. Eu sunt co-președinta partidului împreună cu Dragoș Pîslaru. Sperăm [ca Dacian Cioloș] să fie candidatul nostru la alegerile prezidențiale.
Dar dincolo de asta, tot ce am făcut în partid până acum nu e top-down, ci bottom-up. Prin procese participative, cu consultare internă largă, s-a făcut statutul partidului. Am avut o comisie de elaborare a statutului cu membrii, cu oameni din tot partidul. A existat o viziune pe care am lucrat-o împreună.
Noi avem un institut, Repere pentru Democrație, care funcționează independent și care formează oameni pentru candidaturi. Acolo au un spațiu în care vin experți din societatea civilă și din mediul academic și-i formează pe acești oameni. Au o întreagă agendă pentru profesionalizarea politicii.
Deciziile partidului se iau în Consiliul Național, care este forul decizional. Asta înseamnă toată reprezentarea politică deja în mandat, plus președinții de filiale și membrii fondatori. Biroul Național este doar forul executiv, adică spațiul în care discutăm elemente de strategie politică și luăm mai degrabă decizii operaționale. Cam tot ce am făcut până acum a avut abordarea asta participativă.
Președinții și Biroul Național au fost votați cu toți membrii. A fost referendum, practic, adunare generală. Toți membrii din partid au votat conducerea partidului de acum. Noi nu avem delegați. Votul este direct și este universal, deci REPER este cel mai bottom-up partid de pe piața politică din România în acest moment.
— Chiar vroiam să vă întreb ce ați învățat din problemele cu democrația internă a USR-ului. Cum e diferit REPER-ul din acest punct de vedere față de cum era USR-ul?
— [În USR] era o democrație internă care ne ocupa tot timpul, timp pe care cred că e foarte important să îl folosești în cea mai mare parte a lui pentru agenda publică — să interacționezi cu oameni, în momentul în care lucrezi la o propunere legislativă să ai timp să faci consultări cu categoriile de public vizate, să transmiți mesajele pe care le ai de transmis, să faci caravane, să-ți faci agenda publică efectiv.
REPER are componența asta de participare care este foarte importantă. Nu a existat nicio decizie majoră a partidului de până acum în care să nu fie implicați oamenii. Pe de altă parte, cred că există mult mai multă maturitate în structura de acum, tocmai pentru că au fost niște lecții învățate the hard way. În sensul că există abordarea asta de a include oamenii în echipe, chiar dacă sunt contracandidați într-un proces intern. Oamenii ăștia nu sunt adversari pe viață și pe moarte. Sunt până la urmă colegi care pun pe masă două viziuni. Pot fi viziuni diferite, dar nu-i împiedică nimeni și nimic să lucreze împreună. Și, odată agreate niște lucruri, cred că e important să mergem în aceeași direcție. Asta văd că se întâmplă mult mai mult aici decât se întâmpla înainte.
Nu prea funcționează principiul „Cine nu e cu noi e împotriva noastră” pe care l-am văzut dincolo — din păcate pentru proiectul politic — ci mai degrabă „Hai să stabilim împreună direcția și după aceea chiar să tragem toți ca echipă în aceeași direcție.” Altfel, e foarte consumator de timp și de energie, un proces nesfârșit. Pe de o parte, lipsa asta de disciplină și nebunia asta internă permit să arunci tot felul de informații în toate direcțiile, să ieși direct public și să spui anumite lucruri care afectează imaginea partidului și care se pot tranșa intern. Pe de altă parte, taberele — că nu mai sunt echipe, sunt tabere —își fac tot felul de șicane unele altora în numele democrației.
Acuma sigur, e work in progress și tot timpul va fi, pentru că oamenii care sunt foarte liberali în abordare au păreri la care țin foarte mult și vor să exprime idei. Nu sunt neapărat bloc și masă de manevră și au nevoie să fie ascultați. Dar cu o anumită disciplină și cu o anumită înțelegere a faptului că dacă avem de tranșat lucrurile, tranșăm intern și stabilim niște reguli pe care le respectăm cu toții. Și după aceea, ce se vede în afara partidului chiar este o muncă de echipă și chiar e o structură care înțelege politica așa cum este politica, cu un compromis suficient de rezonabil încât să poată să fie cât mai mulți oameni on board și să poată să se simtă motivați sau implicați în ceea ce urmează.
Eu sunt convinsă că vor fi discuții într-un fel sau altul în partid. Este povestea partidelor liberale de peste tot din Europa. În toate statele membre, colegii noștri din familia liberală care au fondat partide noi trec prin tot felul de valuri de discuții interne, de diverse abordări care nu sunt neapărat perfect aliniate. E viu, e foarte dinamic tot ce se întâmplă acolo.
Dar important este să găsești calea de a ține oamenii laolaltă în tot tumultul ăsta. Și cred că e o provocare, pentru că pentru partidele liberale părerea mea e că modelul de leadership trebuie să fie exact acela care e cel mai greu, dar care cred că funcționează cel mai bine și anume empowering people. E tipul de partid care trebuie să aibă un lider care înțelege nevoia de a avea o garnitură întreagă de oameni lângă el, care să se simtă îndreptățiți și împuterniciți să facă lucruri, să fie o voce la rândul lor.
— Momentul crucial vine atunci când cineva continuă să comenteze în public, chiar după ce echipa a hotărât că merge în altă direcție. Vin atunci excluderile?
— N-am avut astfel de situații până acum. Nici nu cred că o să avem. N-am avut nicio excludere din partid. A fost o demisie pe motive de integritate, dar respectiva colegă a hotărât să plece înainte să ducem noi mai departe procedura. Nu avea niciun fel de legătură cu opinia separată, ci avea o legătură directă cu niște chestiuni de integritate în activitatea anterioară care au trecut liniile roșii ale partidului.
Dar, așa cum spuneam, nu cred că excluderea din partid e o soluție. Cred că trebuie înțeles ce îl determină pe omul ăla să spună ceea ce spune și să facă ceea ce face. Dacă chiar este complet contrar direcției partidului și valorilor pe care ni le-am asumat, atunci, sigur, trebuie să luăm o decizie. O luăm nu la nivelul de președinte sau birou național, ci prin procesul statutar care îi dă și lui posibilitatea să își pună argumentele pe masă și să conteste o decizie a unei structuri de arbitraj.
Eu sper să nu fie cazul. Excluderile pe bandă rulantă ca să pot să scap de niște oameni incomozi arată incapacitatea unor lideri de a-și ține oamenii în aceeași căruță, indiferent de nuanțele pe care le au ei. Pentru că sunt convinsă că fiecare dintre ei, cu foarte puține excepții, poate fi motivat să rămână dacă i se dă suficient spațiu sau dacă înțelegi, ca lider, ce vrea el de fapt să facă și unde își găsește cel mai bun loc în organizație.
Ideologia partidului
— Am citit în statut că REPER are valori „centrist-liberale europene”. Ce înseamnă asta concret în privința doctrinei politice a partidului? Este REPER un partid de stânga sau nu?
— E de centru. Și aici sunt multe nuanțe. De centru, în sensul în care vedeți că se așează și Renew Europe, care e familia noastră europeană. Înseamnă că din perspectiva valorilor, de exemplu din perspectiva protecției sociale, din perspectiva drepturilor și libertăților, suntem centru-stânga. Deci avem această componentă etică și de transparență și de protejare și garantare a unor drepturi. Și aș spune că și abordarea în ceea ce privește unele politici sociale este mai degrabă spre stânga.
Pe de altă parte, din perspectivă economică suntem adepții principiului „Trebuie să-i dai omului în mână undița și să-l înveți să pescuiască, nu coșul cu pește de fiecare dată.” O economie puternică e o economie care are o varietate de investitori, care are un guvern care înțelege ce înseamnă să investești în întreprinderile mici și mijlocii și să dezvolți o piață care să fie competitivă la nivel european, poate chiar la nivel internațional. Înseamnă să nu existe monopol al statului, ci dimpotrivă, să aibă statul niște politici suficient de flexibile încât să nu ducă la strangularea pieței, ci la creșterea ei și la o varietate de actori pe piață.
Ce face România acum este un talmeș balmeș, adică nu mai înțelege nimeni oricum cine e de stânga și cine e de dreapta de când cu coaliția de guvernare. Pentru că liberalii sunt mai degrabă înclinați să ia măsuri populiste și de stânga. Socialiștii strâng cureaua. Deci chiar nu mai e foarte clar cine în ce direcție o ia.
Dar [există] tendințe de a transforma tot ce se întâmplă pe piața energetică, de exemplu, într-un monopol, în loc să înțelegem că e foarte multă nevoie de sprijin pentru mediul privat și de investiții, mai ales că avem atâția bani acum în așa fel încât să se poată dezvolta liber piața din România și piața de energie și producătorii care vin complementar să susțină această piață. Asta pentru noi e firesc, dar pentru partidele din România care se numesc astăzi „de dreapta” este fie o necunoscută, fie pur și simplu un element care e complet ignorat.
Deci cred că „centru” înseamnă că poți fi economic spre centru-dreapta și din perspectiva drepturilor, libertăților, valorilor, centru-stânga, fără nicio problemă.
Cote de gen
— Cotele de gen sunt un element important în statutul partidului. Dacă ați putea, ați legifera cote de cel puțin 40% femei pentru toate listele electorale, la toate partidele, ca o condiție de funcționare?
— Categoric da. Și vă spun de ce. Pentru că dacă stăm să se întâmple natural, mai trec vreo 150 de ani. În acele democrații care s-au uitat foarte serios la un echilibru în reprezentare femei/bărbați se vede calitatea actului politic. Se vede că acest echilibru de reprezentare aduce și calitatea vieții și echilibrul deciziilor politice. Femeile sunt cel puțin la fel de pregătite ca bărbații să ocupe niște roluri de conducere. E nevoie să depășim mentalitatea asta patriarhală în care încă se scaldă România. Femeile sunt peste 50% din populația țării și cu toate astea avem 17% reprezentare în Parlamentul României, ceea ce e o mare rușine. Stăm mult mai prost decât multe țări ale lumii a treia.
— Până se va da o lege de genul ăsta, ați vorbit vreodată cu doamnele Gorghiu (PNL) și Firea (PSD) despre o strategie comună a partidelor?
— Cu multă lume, da. Eu cu doamna Firea n-am vorbit în mod direct despre asta, dar colegele mele din Parlament au vorbit cu Alina Gorghiu. Vorbim constant cu reprezentanți și reprezentante din toate partidele politice, mai puțin cele de pe extremă. Evident, n-am stat de vorbă cu doamna Șoșoacă și nici cu George Simion despre egalitatea de gen.
Dar cu toate celelalte colege și ceilalți colegi din alte partide parlamentare discutăm în mod constant aceste lucruri. Ba mai mult decât atât, ne întâlnim în tot felul de dezbateri în care susținem nevoia asta de a avea legislație. Sunt două proiecte de lege deja depuse în Parlamentul României, unul cu 30%, celălalt cu 33% cote.
Nici măcar inițiatorii acestor proiecte de lege — și mă gândesc la partide mult mai mari decât noi — nu își găsesc înăuntrul propriului partid susținere pentru această legislație. Ceea ce e foarte mare păcat, pentru că arată din păcate o viziune retrogradă și o lipsă de încredere în ceea ce privește competența și capacitatea femeilor de a face excelent acest exercițiu politic și de a asigura o bună reprezentare.
E și o chestiune de educație, dar cred că trebuie legiferat, pentru că altfel, natural, se va întâmpla în foarte multă vreme. De altfel, acolo unde se întâmplă deja, fie există legislație de ceva vreme care are cote, fie există o tradiție lungă din anii ‘60, ‘70 — și aici mă gândesc în special la statele nordice — care traduce concret în politici publice tot ce înseamnă egalitate de gen și de șanse.
Gay rights și finanțarea cultelor
— REPER s-a pronunțat în repetate rânduri în favoarea parteneriatului civil, inclusiv pentru persoanele gay. Căsătoria și adopția sunt niște pași prea îndepărtați deocamdată?
— Nici nu i-am discutat. Am avut această discuție cu parteneriatul civil și este deja la nivel de inițiativă legislativă. Nu am avut intern dezbaterea asta. Din punctul meu de vedere —aici vorbesc chiar în nume personal, pentru că sunt co-președinte și sunt și membru în Comisia LIBE, care este Comisia pentru Drepturi și Libertăți Civile a Parlamentului European — tot timpul am fost o susținătoare a agendei LGBTQI. Deci din punctul meu de vedere chiar n-ar fi nicio problemă vreodată.
Sigur, poți să spui declarativ... Dar ce înseamnă să susții efectiv o astfel de agendă? Asta înseamnă să ai niște inițiative, să ai niște discuții cu oamenii care sunt în organizațiile [care apără drepturile persoanelor LGBT]. Chiar acum două săptămâni am intrat într-o dezbatere organizată de MozaiQ, pentru că ei au o agendă lungă cu propuneri în 50 de puncte pe care o trimit tuturor partidelor politice pentru a-și asuma unele dintre lucrurile pe care și le doresc ei acolo.
Deci probabil că e doar o chestiune de strategie pe care trebuie s-o discutăm la un moment dat și să vedem în ce direcție mergem mai departe. Dar un prim pas foarte important, care e în continuare ignorat — și e ignorat grosier aș spune — este parteneriatul civil. E primul lucru care trebuie să se întâmple.
— Finanțarea cultelor de către stat?...
— Nici asta nu s-a discutat încă. [Râde]. Probabil că va fi pe agenda noastră de discuții la un moment dat. Oamenii sunt împărțiți în partid. E un subiect delicat. Eu cred că Biserica n-ar trebui să fie subiect de agendă politică. Știu că tot timpul o facem subiect de dezbatere politică. Nu ar trebui să fie nici platformă electorală și spațiu în care se face propagandă electorală. Rolul ei e cu totul altul. Faptul că a tot venit această finanțare din diverse direcții, în diverse feluri și de la diverse partide a făcut foarte rău Bisericii și a transformat-o în ceva ce nu este și n-ar trebui să fie.
Vom avea [această discuție] la un moment dat, pentru că în partid sunt colegi care consideră că da, sunt colegi care consideră că nu, sunt colegi care consideră că da, dar asta înseamnă să plătească impozite Biserica sau să vedem în ce condiții și cu maximă transparență… Sunt diverse păreri aici, sunt diverse propuneri și cred că o să fie o discuție destul de complicată. Dar suntem deschiși. Adică așteptăm să avem dezbaterea asta și să vedem ce spun oamenii și cum ne poziționăm. Dar nu e neapărat unul dintre marile subiecte ale partidului.
Alegerile de anul viitor
— Cum ar arăta succesul în cele patru tururi de scrutin din 2024 pentru REPER?
— Pentru alegerile europarlamentare cred că putem să dăm două cifre. O să fie foarte, foarte greu. Știu că pare aproape misiune imposibilă în acest moment, dar realitatea este că există potențialul acesta. Și l-am testat, l-am măsurat, ne-am făcut și noi analize, am făcut și noi sondaje — există acest potential.
Pentru celelalte rânduri de alegeri cred că e evident că ne dorim să facem pentru toate pragul electoral și să avem în Parlamentul României un procent cât mai mare de reprezentanți, iar în local să existe și consilieri locali și chiar primari. Aici e de văzut cum vom construi și alianțe și cum ne vom găsi platformele cu care să putem să ducem cât mai mulți oameni în reprezentarea locală.
Dar scorul de la primele alegeri e important. E important inclusiv pentru ce urmează și, evident, și alegerile prezidențiale, pentru că și acolo felul în care își va construi candidatul la prezidențiale acest proiect de candidatură are influență asupra felului în care se desfășoară și celelalte alegeri și asupra încrederii pe care o are electoratul.
E timp în care trebuie să creștem notorietatea partidului foarte mult. Am văzut deja și datele: în momentul în care află lumea despre noi, gradul de încredere e mare, chiar foarte mare, iar rata de conversie e mare. Dar suntem un partid nou, suntem la început și trebuie să ne știe cât mai mulți oameni activitatea și valorile și propunerile.
— Veți lua în considerare coalizarea cu USR ori cu partidele refugiaților din USR, gen Nicu Ștefănuță, Tudor Benga, Cosette Chichirău?
— Stăm de vorbă deja cu toată lumea. Cred că e important să avem o platformă. E important să strângem rândurile. Trebuie să vedem cum. Ca să evităm niște greșeli ale trecutului, când poate ne-am repezit în niște procese care ne-au epuizat, când poate că existau și alte căi să facem asta mai bine. Cert este că trebuie să adunăm cât mai mulți oameni și structuri și partide care sunt de aceeași parte a istoriei cu noi și care sunt organizați practic și structurați în jurul acelorași valori, să facem front comun. Si cred că asta nu e o chestiune doar pentru 2024. Bine gândită și bine făcută, poate însemna la un moment dat o alternativă politică la establishmentul de acum din România și în sfârșit o masă de oameni îndeajuns de consistentă încât să poată să înlocuiască un sistem putred și depășit de vremuri.
— Dacă intrați în Parlament oricum nu veți avea majoritatea. Iar puterea partidelor mici vine de la impunerea pe agenda publică a una, două, trei teme mari unde pot să influențeze majoritatea. Care ar fi acele teme prioritare?
— Să intrăm în Parlament… Și cred că le vom stabili împreună cu colegii din Parlament, ca să pregătim un 2028 foarte bun. Pentru că dacă vom avea, din tot ce înseamnă o opoziție sănătoasă, masa critică necesară să pregătim cum se cuvine acest 2028, asta chiar poate schimba fața României.
Pe de altă parte, am spus-o foarte clar, noi suntem gata să intrăm la guvernare. Și suntem pregătiți să o facem într-o formulă, evident, care să nu treacă peste liniile noastre roșii. Nu știu ce are de gând PNL-ul. E într-un colaps în acest moment și văd și ei cum pleacă la vale cu totul procentele lor și cum există suprapunerea foarte mare de electorat pe care o au cu PSD-ul în acest moment. Sunt oameni din PNL care sunt foarte valoroși și care nu mai înțeleg nimic din ce se întâmplă cu partidul lor. Acel bazin electoral inițial al PNL — și eu am fost votant PNL până în momentul în care am hotărât să fac parte dintr-o structură politică nouă — nu mai pricepe nimic din ce se întâmplă acum în partid.
Pe de altă parte, e un pic surprinzătoare pentru mine orientarea USR-ului astăzi către PMP și Forța Dreptei, care este chiar dreapta cu tendințe conservatoare. N-am idee cum va funcționa în practică sau ideologic o astfel de alianță.
Deci se pot întâmpla multe lucruri în spațiul ăsta politic de acum. Ce știm cu certitudine este că dacă se pune la un moment dat problema unei coaliții de guvernare, noi suntem pregătiți să facem parte din [o astfel de] coaliție. La fel de bine suntem pregătiți să asigurăm și să construim acea opoziție care, unită în Parlamentul României, poate să schimbe foarte serios lucrurile pentru România în 2028.
Populism și inițiative legislative
— Cum poți lupta împotriva populismului fără să fii populist?
— Destul de simplu, din punctul meu de vedere. În primul rând fiind onest, iar ăsta este un exercițiu pe care nu prea îl fac politicienii. Plus că fiecare partid de opoziție are o doză de populism mai mare sau mai mică, pentru că, evident, populismul înseamnă anti-sistem. Ăsta este fundamentul populismul, asta este definiția lui, că se poziționează anti-sistem. Dar și un partid de opoziție face același lucru și provoacă și contestă establishmentul politic, coaliția de la guvernare și spune mereu ce nu face bine respectiva coaliție.
Dar cred că diferența cea mai mare între un discurs pur populist și un discurs de partid de opoziție, care chiar poate avea o contribuție valoroasă la sistem, este în primul rând să spună că asta vrea să facă: că scopul unui partid nu ar trebui să fie să rămână într-o eternă opoziție, ci să facă parte din sistem la un moment dat, dacă are soluții și dacă are lucruri de propus pe agenda politică ca să ajungă să le implementeze. Altfel rămâne într-o retorică eternă și goală în care spune că nimic nu e bine, dar nici nu oferă viziunea proprie despre cum ar putea fi făcute lucrurile mai bine.
Deci pune pe masă propunerea ta, critică ce nu e bine făcut, explică ce se poate îmbunătăți, arată-te deschis să lucrezi cu oamenii care sunt parte a sistemului ca să poată fie făcute lucrurile mai bine. Altminteri, sigur, putem spune ca Simion și susținătorii lui că ardem toată țara, îi dăm foc și construim alta, dar știm foarte bine că asta nu se poate. Felul în care vor extremiștii să ajungă la o altă „soluție” este la fel de absurd și de abrupt și de lipsit de orice fel de garanții pentru drepturi și libertăți precum lucrurile pe care le critică ei în fiecare zi. Deci nu înlocuiești un abuzator cu un alt abuzator.
Eu cred că politicienii construiesc populismul prin lipsa de onestitate și prin promisiuni irealizabile și prin a arunca oamenilor nerealist tot felul de perspective fără să se facă în niciun fel managementul așteptărilor. Și așa ajunge lumea să-i urască. Așa s-a întâmplat cu partidele clasice din România.
— Proiectul de lege al parlamentarilor REPER Andrei Lupu și Cătălin Teniță de impunere a testului psihiatric pentru candidații la Parlament (cu trimitere la un scandal-monstru provocat de către senatoarea Diana Șoșoacă) a fost ironizat foarte mult. Conducerea partidului aprobă în avans astfel de inițiative legislative?
— Nu pe fiecare dintre ele. În general, ce se întâmplă este că avem un sistem de early warning, de consultare, în special când colegii noștri consideră că e vorba de subiecte mai delicate. Ei au depus această inițiativă legislativă și sub impulsul momentului, pentru că a fost acea situație într-adevăr foarte tensionată în Parlament și s-au înfuriat și au reacționat atunci pe loc. Sunt convinsă că dacă ar fi trecut momentul acela de furie și ar fi cântărit un pic mai bine argumente pro/contra, poate nu s-ar fi repezit să depună acea inițiativă legislativă.
Dar, na, cum să spun, cred că lucrurile nu sunt perfecte la nimeni. Sunt cu siguranță perfectibile și discutăm, așa cum spuneam, intern. N-a fost unul dintre lucrurile discutate, n-a fost în așa fel încât să aliniem tot partidul la respectiva inițiativă legislativă.
— Cealaltă inițiativă legislativă care a făcut valuri a fost propunerea de dezincriminare a posesiei de cantități mici de marijuana — nu legalizare, ci amenzi ridicate.
— Dezincriminare, ca să eliminăm componenta penală. Și amenzile care, evident, rămân.
Abordarea la nivel european e aceeași, în sensul că nu te ajută dosare penale cu nemiluita sau să duci niște tineri la închisoare pentru că la o petrecere sau la un eveniment s-a întâmplat să fie prinși [cu droguri]. Și de cele mai multe ori oamenii ăștia sunt victime, nu infractori. Niciun părinte nu își vrea copilul cu dosar penal care poate să-i afecteze cariera o viață întreagă, pentru că are cazier. Sunt convinsă că niciun profesor nu-și vrea elevii cu dosar penal. Nici medicii care tratează în urgență și care sunt complet depășiți de ce se întâmplă acum nu cred că i-ar vrea pe copii ăștia la pușcărie.
Știu, pentru că am fost și raportoarea Renew Europe [pe problema uzului de droguri], că abordarea asta în ceea ce privește drogurile are două componente foarte clare. Prima este centrată pe partea de sănătate publică și asta înseamnă să avem infrastructură de suport pentru victimele consumului de droguri, ceea ce România nu are. Să avem consiliere, să avem chiar finanțare dedicată pentru centre regionale, să avem oameni pregătiți să știe cum să facă față la provocarea asta.
[Mai e și] partea care ține de destructurarea rețelelor de criminalitate organizată și de trafic de droguri și acolo chiar avem nevoie de resurse foarte serioase, chiar avem nevoie de un DIICOT foarte bine echipat să facă față, chiar avem nevoie de autorități de aplicare a legii care să nu fie complice cu rețelele.
Dar dacă tot e o prioritate — acuma au fost discuțiile cu CSAT-ul că e o prioritate națională — hai s-o tratăm ca atare și pe componenta de sănătate publică, și pe protecția victimelor și pe recuperarea acelor oameni care chiar suferă o traumă și pe destructurarea rețelelor. Cred că asta e discuția care trebuie purtată.
Alte partide noi
Ce interviuri mai am în pregătire din seria „Dacă nu cu USR, atunci cu cine?“:
Claudiu Crăciun de la Demos
Dan Mașca de la Partidul Oamenilor Liberi (POL) din Târgu Mureș
Florin Grigorescu de la Partidul Orașul Durabil (POD) din Galați
Dacă ai cunoștință de partide noi interesante (also: ne-naționaliste, ne-homofobe) spune-mi și voi încerca să le intervievez liderii să vedem ce vor de la noi.
Dă mai departe
Mulțumesc pentru că citești „Statele Întortocheate ale Americii“! Singura modalitate prin care pot ajunge cu acest newsletter la mai mulți oameni este word of mouth. Dacă te interesează ce citești aici, fă-mi, te rog, un pustiu de bine și pune un link pe Facebook, Twitter/X sau Instagram și îndeamnă-ți prietenii și urmăritorii să se aboneze (absolut gratuit) la acest Substack.
Mulțumesc!
Răzvan
Massachusetts, S.U.A. (“Mă, tu știi cine-s io?”)
Arhiva newsletterului
Dacă nu cu USR, atunci cu cine? Partea 2: Reformatorii administrației publice
Dacă nu cu USR, atunci cu cine? Partea 1: Verde-progresiștii
Lupta unei reprezentante a minorității bureate din Rusia cu rasismul rus și cu cel occidental
Interviu cu româno-americanca Democrată care a câștigat în Texas
“Debugetați poliția!” – strigătul de luptă al Black Lives Matter